Un Blog de Idei

Într-unul din articolele sale recente, domnul Alex Leo Şerban vorbea, la un moment dat, despre "libertatea otrăvită a blogurilor". Multă vreme i-am împărtăşit perspectiva, poate pentru că, din întreaga blogosferă, intrasem în contact numai cu jurnale egolatre, ai căror autori se tânguiau inept de golul existenţei proprii, căutând să-l umple cu vorbe de un sentimentalism expirat. Poate că un jurnal intim, pe care să-l încredinţezi doar hârtiei, s-ar adecva mult mai bine unor asemenea debuşeuri cu pretenţii lirice (deşi, dacă ar fi să păstrăm o rigoare sanitară în ceea ce ne zămisleşte mintea, ne-am cenzura astfel de gânduri încă din faşă). Dar blogul este un jurnal public şi, dacă te expui cu asemenea uşurătate doar de dragul unei vane popularităţi, frizezi indecenţa. Ajunsesem, astfel, pe urmele domnului a.l.ş., să consider că blogurile nu pot decât să ridice poalele auctoriale înspre un public prea adesea flămând după intimităţi zemoase.

Nu am avut, însă, dreptate şi înclin să cred că şi domnul a.l.ş. este excesiv de sever când condamnă univoc şi irevocabil blogurile. Deşi se pot găsi o sumedenie de specimene precum cele descrise mai sus, nu ele reprezintă norma în blogosferă şi nici nu dau măsura deplină a ceea ce poate oferi un blog, în calitate de resursă informaţională. Din contră, există nenumărate bloguri care se dedică serios (dar nu neapărat fără umor) unor domenii dintre cele mai diverse, de la ştiinţă şi tehnologie, la disciplinele umaniste sau la arte. Acestea se dovedesc nu rareori utile şi delectabile, facilitând schimbul de informaţii folositoare (precum am descoperit că te pot ghida prin întortocheata - pentru mine - lume a software-ului). Totuşi, cel mai important pentru formatul blogurilor este că pot prilejui dezbateri libere şi vivace între redactorii şi cititorii lor, persoane care, deşi animate de interese similare, poate că nu şi-ar fi încrucişat rodnic minţile pe alte plaiuri decât pe cele internautice.

Am realizat, de aceea, că, dacă-l struneşti corespunzător, un blog poate deveni o agora în spaţiul virtual, fără ca ideile ce se întâlnesc şi se discută pe cuprinsul său să rămână mai puţin reale decât în lumea de dincoace de pixeli. În consecinţă, am purces spre a-mi construi propriul jurnal online drept un blog de idei. Îndrăznesc chiar să sper că abia acest format poate tinde spre modelul de şcoală pe care Constantin Noica îl proiecta în propriul Jurnal Filozofic, anume unde "nu se ştie cine de la cine învaţă". Mă voi strădui ca ceea ce voi lucra pe acest blog să susţină un astfel de mediu intelectual, în care fiecare să-i poată ajuta pe ceilalţi să "moşească" idei fericite, idei în libertate, să se sporească reciproc.